Magazinele online fictive reapar după închidere: un studiu prezentat în PE cere verificări înainte de difuzarea reclamelor

Magazinele online fictive pot reapărea sub un alt domeniu înainte ca autoritățile să finalizeze intervenția împotriva primului site, arată un studiu prezentat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului European (IMCO). Autorii propun verificarea, în funcție de risc, a reclamelor plătite care trimit spre magazine online și acțiuni coordonate împotriva domeniilor și conturilor aceleiași operațiuni, pentru a interveni înainte ca alți cumpărători să plătească.

Frauda folosește infrastructura obișnuită a comerțului electronic: reclame, motoare de căutare, găzduire web și servicii de plată. Un site poate copia numele și imaginile unui comerciant cunoscut, poate afișa reduceri sau recenzii false și poate încasa bani pentru produse care nu mai ajung la client. Identitatea firmei este adesea incompletă ori fictivă, astfel încât persoana care a plătit nu găsește un comerciant căruia să îi poată cere efectiv restituirea banilor.

„Eliminarea unui singur site nu dezactivează operațiunea mai largă”, scriu autorii. Ei explică faptul că aceleași modele de pagini, conturi publicitare, cataloage și canale de plată pot fi refolosite sub o adresă nouă. Închiderea succesivă a fiecărui site lasă astfel autoritățile în urma unei activități care continuă, chiar dacă își schimbă numele.

Reclamele plătite au un rol aparte: oferă unui magazin necunoscut acces imediat la cumpărători și îi pot crea aparența unui comerciant obișnuit. Cercetătorii propun verificări proporționale cu riscul înainte de difuzarea reclamelor care trimit către magazine online, inspirate din obligațiile de verificare a comercianților pe platformele de tip marketplace. Ar fi o verificare țintită la intrarea în circuitul comercial, în concepția autorilor, fără a presupune supravegherea generalizată a conținutului online.

Regulamentul privind serviciile digitale (DSA) conține deja obligații de transparență publicitară și, pentru platformele vizate de aceste dispoziții, de verificare a datelor comercianților. Studiul identifică însă o diferență între un vânzător care operează într-un marketplace și un magazin cu site propriu: în al doilea caz lipsește intermediarul care controlează admiterea vânzătorului pe platformă. Autorii consideră că verificările preventive trebuie adaptate și rolului celor care furnizează reclama, domeniul, găzduirea sau plata.

Pentru site-urile care au început deja să înșele cumpărători, recomandarea este ca autoritățile și intermediarii să trateze grupurile de domenii și conturi asociate drept o singură operațiune. Procedurile comune ar permite intervenții coordonate, inclusiv între state, fără reluarea întregului demers pentru fiecare adresă nouă. Autorii cer și o cale unică de înaintare a reclamațiilor, cu responsabilități și termene clare între comerciant, platformă, furnizorul de plăți și autorități.

Un exemplu citat în studiu arată cât de ușor se poate fragmenta imaginea unei fraude. O investigație NORDIS publicată în decembrie 2024 a urmărit evaluări de sănătate promovate pe Facebook, pentru care utilizatorii primeau ulterior facturi, costul fiind indicat într-un text greu de observat. Aproape 1.000 de reclamații ajunseseră la servicii pentru consumatori din patru țări nordice. Investigația a identificat 14 site-uri active în șase limbi, cu prezentări adaptate fiecărei țări.

După efectuarea plății, protecția poate diferi chiar între persoane înșelate în mod asemănător. Studiul explică faptul că o plată cu cardul poate permite recuperarea banilor prin mecanismul de chargeback al schemei de card, fără ca aceasta să fie garantată în orice situație. Un transfer bancar poate lăsa cumpărătorul fără o cale realistă de recuperare după dispariția comerciantului. În plus, plata aprobată de client către un magazin fraudulos nu se încadrează automat în regimul rambursării tranzacțiilor neautorizate.

Autorii recomandă evaluarea unei protecții mai largi pentru victimele fraudei comercianților în cadrul revizuirii regulilor europene privind serviciile de plată. Nu anunță un nou drept general la rambursare. În dezbaterea din IMCO a fost ridicată și întrebarea dacă prioritatea ar trebui să fie aplicarea mai eficientă a legislației existente; răspunsul prezentatoarei a fost că unele lacune necesită obligații preventive suplimentare, deoarece interzicerea fraudei nu asigură, singură, identificarea la timp a celui care o comite.

Studiul „Online fraud and fake web shops”, realizat la solicitarea IMCO și finalizat în iulie 2026, a fost prezentat comisiei la 10 septembrie. Cercetarea combină analiza documentelor și a legislației cu șase interviuri cu cercetători. Nu oferă o estimare proprie reprezentativă a numărului de victime sau a pierderilor totale din UE, iar recomandările aparțin autorilor. Discuția din comisie nu le-a transformat în obligații adoptate de Parlament.