O cercetătoare în AI și media avertizează la Parlamentul European că redacțiile trebuie să verifice și inteligența artificială

Jurnalismul intră într-o etapă în care nu mai trebuie să verifice doar oamenii, organizațiile și guvernele, ci și sistemele de inteligență artificială care produc, reformatează și distribuie conținut, a spus Bahareh Haravi, cercetătoare în AI și media, la un eveniment STOA organizat în Parlamentul European. Ea a avertizat că, fără verificare umană și context jurnalistic, ecosistemul informațional poate fi afectat de volume de conținut generate automat, greu de controlat și de corectat.

Pe scurt

1. Bahareh Haravi a spus la Parlamentul European că rolul democratic al jurnaliștilor nu s-a schimbat fundamental, dar s-a extins către verificarea inteligenței artificiale.

2. Ea a afirmat că jurnaliștii au fost mereu cei care trag la răspundere oameni, organizații și guverne, iar acum trebuie să țină responsabilă și AI.

3. Cercetătoarea a avertizat că AI produce atât de mult conținut încât, fără verificare, ecosistemul informațional poate ajunge într-o stare greu de reparat.

4. Dezbaterea STOA a vizat viitorul jurnalismului de știință, AI, încrederea publică și democrația.

5. Panelul a discutat și despre folosirea AI în redacții, transparență, limite etice, schimbarea consumului de știri și riscul ca publicul să primească rezumate AI fără să mai ajungă la sursele originale.

Declarațiile au fost făcute în cadrul panelului „The Future of Science, Journalism, AI, Trust, and Democracy”, organizat de STOA, structura Parlamentului European care lucrează la evaluarea opțiunilor științifice și tehnologice. Evenimentul a reunit cercetători și jurnaliști de știință pentru o discuție despre felul în care AI schimbă producția de știri, consumul de informație și încrederea publicului.

Bahareh Haravi, Associate Professor in AI and Media la Surrey Institute for People-Centered AI, a spus că funcția democratică a jurnalismului nu dispare odată cu AI. Din perspectiva ei, sarcina de bază rămâne aceeași: verificarea faptelor, contextualizarea informației și tragerea la răspundere a celor care au putere.

„Rolul democratic al jurnaliștilor nu s-a schimbat foarte mult sau semnificativ”, a spus Haravi. „Jurnaliștii au fost agenții care îi țin responsabili pe oameni, organizații și guverne.”

Noutatea este că AI devine parte a spațiului care trebuie verificat. Instrumentele de inteligență artificială pot genera texte, sintetiza informații, reformata conținut, crea rezumate și alimenta sisteme de distribuție. În acest mediu, jurnalistul nu mai verifică doar declarații politice sau documente oficiale, ci și conținut produs de sisteme automate, uneori fără o sursă transparentă sau ușor de urmărit.

„Acum fac același lucru, dar, în același timp, cred că jurnaliștii trebuie să țină responsabilă și inteligența artificială”, a spus cercetătoarea.

Haravi a explicat că riscul nu este doar apariția unor erori punctuale. Problema este volumul. AI poate produce și consuma conținut la scară mare, iar informația generată automat poate intra în fluxuri de știri, motoare de căutare, platforme sociale, newslettere, rezumate și aplicații fără ca publicul să știe întotdeauna cum a fost produsă.

„AI produce atât de mult conținut încât, dacă jurnaliștii nu îl verifică, dacă nu este verificat de cineva care știe cum să verifice conținutul și care cunoaște contextul, atunci întregul ecosistem informațional poate exploda”, a spus Haravi.

Ea a avertizat că degradarea încrederii poate deveni greu de reparat dacă informația automată circulă permanent fără responsabilitate editorială. În formularea sa, AI poate ajunge să producă și să consume conținut într-un ciclu continuu, iar publicul poate pierde reperele necesare pentru a distinge între informație verificată, opinie, sinteză automată și conținut nesigur.

„Poate ajunge într-un punct în care nu mai poate fi pus la loc”, a spus Haravi despre ecosistemul informațional. Ea a adăugat că jurnaliștii trebuie să fie atenți la modul în care acest ecosistem se schimbă, inclusiv pe măsură ce AI începe să înlocuiască unele sarcini și activități.

Dezbaterea a mers dincolo de întrebarea dacă redacțiile ar trebui sau nu să folosească AI. Panelul a arătat că AI este deja prezentă în jurnalism: în transcriere, traducere, documentare, organizarea informațiilor, reformatarea conținutului, monitorizarea mesajelor, identificarea unor surse sau generarea de rezumate.

Haravi a spus că folosirea AI diferă mult între redacții. Organizațiile mari au resurse pentru instrumente plătite și politici interne, dar pot avea reguli mai stricte. Redacțiile mai mici sau jurnaliștii individuali experimentează uneori mai liber, dar și cu mai puțină protecție instituțională.

Ea a semnalat și o problemă internă a redacțiilor: accesul inegal la instrumente. Dacă AI nu este integrată clar în fluxurile de lucru, unii jurnaliști se simt încurajați să experimenteze, iar alții se tem că folosirea instrumentului va fi interpretată ca lipsă de competență sau ca încălcare a regulilor. Haravi a spus că aceste diferențe pot afecta mai ales femeile sau echipele aflate în afara desk-urilor centrale.

Discuția a inclus și intervenții din partea jurnaliștilor de știință. Pampa García Molina, directoarea Science Media Center Spain, a spus că instituția sa a început să le ceară experților să declare dacă folosesc AI generativă în comentariile transmise presei, după ce unele reacții ale cercetătorilor au început să sosească „suspect de repede” și să semene mai mult cu rezumate decât cu opinii critice.

Teresa Firmino, editor de știință la Público, a spus că AI poate ajuta redacțiile la transcriere, traducere, legende și organizarea unor volume mari de informații, dar nu ar trebui să scrie articole jurnalistice. Ea a formulat distincția direct: un text scris de AI poate fi informație, dar nu este jurnalism dacă nu are verificare, responsabilitate, întrebări și decizie editorială umană.

Panelul a ridicat și problema distribuției știrilor. Antonis Kalogeropoulos, cercetător în comunicare politică, a avertizat că motoarele de căutare bazate pe rezumate AI pot crea un mediu „zero-click”, în care publicul primește răspunsuri directe fără să mai intre pe site-urile publicațiilor. Pentru redacții, acest lucru poate însemna pierdere de public, trafic și venituri, mai ales pentru publicațiile mici și medii.

În ansamblu, dezbaterea STOA a arătat că AI nu schimbă doar instrumentele jurnalismului, ci și relația dintre surse, redacții, public și platforme. Pentru jurnalismul de știință, miza este și mai mare, deoarece informația științifică are nevoie de context, incertitudine, verificare și explicație atentă, nu doar de rezumate rapide.

Mesajul central al intervenției lui Bahareh Haravi este că jurnalismul nu își pierde rolul democratic în fața AI, dar trebuie să îl exercite într-un spațiu informațional mai complicat. Dacă redacțiile nu pot verifica și explica modul în care AI produce, selectează sau reformatează informația, publicul riscă să primească tot mai multe răspunsuri fără să știe cine le-a creat, pe ce surse se bazează și cine își asumă responsabilitatea pentru ele.

Evenimentul STOA „The Future of Science, Journalism, AI, Trust, and Democracy” a avut loc în Parlamentul European și a discutat rolul jurnaliștilor de știință și al cercetătorilor într-o epocă în care inteligența artificială schimbă redacțiile, platformele de distribuție, consumul de știri și încrederea publicului. STOA este structura Parlamentului European dedicată evaluării opțiunilor științifice și tehnologice.