Parlamentul European avertizează că Georgia și Türkiye nu pot avansa spre Uniunea Europeană fără reforme democratice

Parlamentul European avertizează că Georgia și Türkiye nu pot avansa în relația cu Uniunea Europeană fără reforme democratice reale. În două rezoluții adoptate miercuri, eurodeputații descriu regres democratic în ambele țări, dar diferențiază situațiile: în Georgia cer condiționarea strictă a oricărei noi angajări cu autoritățile de la Tbilisi, iar în cazul Türkiye spun că procesul de aderare rămâne blocat, deși țara continuă să fie importantă strategic pentru Uniune.

Pe scurt

1. Parlamentul European spune că orice angajare suplimentară a Uniunii Europene cu autoritățile georgiene trebuie să depindă de pași concreți și verificabili pentru oprirea regresului democratic.

2. Eurodeputații își mențin poziția anterioară de nerecunoaștere a legitimității parlamentului Georgiei și a președintelui numit de acesta.

3. Rezoluția privind Georgia a fost adoptată cu 436 de voturi pentru, 145 împotrivă și 47 de abțineri.

4. În cazul Türkiye, Parlamentul spune că procesul de aderare rămâne blocat din 2018, iar raportorul Nacho Sánchez Amor a formulat diferența astfel: aderarea este despre democrație, parteneriatul este despre interese.

5. Rezoluția privind Türkiye a fost adoptată cu 381 de voturi pentru, 107 împotrivă și 171 de abțineri.

Pentru Georgia, mesajul Parlamentului European este că apropierea de Uniunea Europeană nu poate continua normal cât timp autoritățile de la Tbilisi merg în direcția opusă valorilor europene. Eurodeputații afirmă că partidul aflat la guvernare, Georgian Dream, nu a făcut pași pentru a opri tendințele negative privind democrația, statul de drept și libertățile fundamentale.

Rezoluția cere ca relația Uniunii Europene și a statelor membre cu autoritățile georgiene să fie strict condiționată de măsuri „tangibile și verificabile” pentru inversarea regresului democratic. Parlamentul menționează restricțiile, dezinformarea anti-UE descrisă ca fiind de inspirație rusească și presiunile asupra forțelor proeuropene și democratice.

Eurodeputații exprimă solidaritate cu cetățenii georgieni care continuă să susțină o Georgie europeană și democratică. În același timp, Parlamentul își menține poziția anterioară privind nerecunoașterea legitimității parlamentului georgian și a președintelui numit de acesta.

Raportoarea Rasa Juknevičienė, eurodeputată PPE din Lituania, a spus că „regimul Georgian Dream continuă să demonteze instituțiile democratice, să reducă la tăcere presa independentă și să dețină unul dintre cele mai mari numere de prizonieri politici din regiune”. Ea a menționat-o inclusiv pe Mzia Amaglobeli, laureată a Premiului Saharov, și a afirmat că această situație este inacceptabilă pentru o țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană.

Juknevičienė a cerut trecerea la sancțiuni coordonate la nivelul Uniunii Europene împotriva persoanelor responsabile de represiune și capturarea statului. Formularea marchează o diferență față de simplele apeluri politice: Parlamentul cere o reacție europeană mai dură față de cei considerați responsabili de degradarea democratică din Georgia.

În cazul Türkiye, Parlamentul European transmite că momentul internațional ar putea fi favorabil extinderii, dar Ankara nu profită de această oportunitate. Eurodeputații spun că lipsa reformelor democratice, problemele persistente privind statul de drept, drepturile omului, libertatea presei și alte libertăți fundamentale țin procesul de aderare blocat.

Procesul de aderare al Türkiye este într-un impas din 2018. Parlamentul notează că guvernul turc continuă să declare că susține obiectivul aderării la Uniunea Europeană, dar problemele de fond care afectează procesul nu au fost rezolvate.

În conferința de presă de după vot, raportorul Nacho Sánchez Amor, eurodeputat S&D din Spania, a spus că este frustrant să fie raportor pentru Türkiye, deoarece raportul trebuie să repete, an de an, deteriorarea standardelor democratice și imposibilitatea reluării procesului de aderare. El a afirmat că, deși a primit mesaje de la figuri importante ale opoziției turce care cer Uniunii Europene să ia în calcul redeschiderea negocierilor, „nu există condiții obiective” pentru reluarea procesului de aderare.

Sánchez Amor a formulat una dintre ideile centrale ale raportului în termeni simpli: „Aderarea este despre democrație, parteneriatul este despre interese.” În interpretarea sa, Uniunea Europeană trebuie să poată lucra cu Türkiye ca vecin și partener strategic, dar nu trebuie să confunde cooperarea pragmatică în domenii precum securitatea, conectivitatea, comerțul sau vizele cu criteriile politice ale aderării.

Eurodeputații cer guvernului turc să corecteze deficiențele persistente în statul de drept, drepturile omului, standardele democratice și libertatea presei. Parlamentul cere și respectarea relațiilor de bună vecinătate și a dreptului internațional, criticând faptul că Türkiye continuă să încalce drepturile suverane ale unor state membre ale Uniunii, precum Grecia și Cipru.

Raportul subliniază totuși că Türkiye rămâne o țară importantă strategic și geopolitic, precum și aliat NATO. Această formulare arată dilema europeană: Uniunea are nevoie de cooperare cu Ankara în securitate, migrație, energie și regiune, dar nu poate prezenta relația ca pe un proces de aderare normal atâta timp cât standardele democratice se deteriorează.

Sánchez Amor a spus că Uniunea Europeană trebuie să găsească o cale de a lucra cu Türkiye în afara procesului de aderare. El a menționat, în această agendă practică, reluarea discuțiilor privind uniunea vamală, facilitarea vizelor, dialogurile la nivel înalt, conectivitatea, relația cu Armenia și posibile cooperări privind plățile și roamingul.

Raportorul a criticat direct Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre pentru reacții pe care le consideră prea slabe față de degradarea democrației în Türkiye. El a spus că societatea civilă proeuropeană din Türkiye se simte abandonată și începe să suspecteze că Uniunea Europeană nu mai este un proiect bazat pe principii și valori, ci doar pe interese.

În conferința de presă, Sánchez Amor a insistat și asupra situației principalului partid de opoziție, CHP. El a spus că partidul câștigător al ultimelor alegeri este „demontat cu grijă” sau se află în proces de demontare, iar acest lucru reprezintă o pierdere majoră pentru pluralismul politic din Türkiye.

În comunicatul Parlamentului, Sánchez Amor spune că „Türkiye continuă să se îndrepte rapid spre un model complet autoritar”. El indică dosarul recent care vizează principalul partid de opoziție, CHP, și conducerea sa legitimă ca exemplu al unei erodări mai largi a pluralismului democratic și a statului de drept, pe fondul unei justiții pe care o descrie ca fiind folosită în scopuri politice.

În răspunsul la o întrebare despre Cipru și cooperarea în domeniul apărării, raportorul a spus că participarea Türkiye la noile cadre europene de securitate și apărare nu poate fi separată de dosarele politice sensibile. El a menționat ocupația din Cipru, susținerea de către Ankara a unei soluții cu două state, rachetele rusești incompatibile cu sistemele NATO și nivelul redus de aliniere a politicii externe turce cu politica externă a Uniunii Europene.

Sánchez Amor a respins ideea că industria de apărare a Türkiye ar putea compensa lipsa reformelor democratice. „Drumul către Europa nu începe în fabricile de drone”, a spus el, ci în locuri precum închisoarea Silivri, unde se află Ekrem İmamoğlu, Osman Kavala și alți deținuți menționați de raportor.

El a criticat și răspunsul instituțiilor europene și al statelor membre. Potrivit lui Sánchez Amor, tăcerea sau reacțiile slabe ale Comisiei, ale Serviciului European de Acțiune Externă și ale statelor membre subminează imaginea și credibilitatea Uniunii Europene și îi îndepărtează pe cei mai proeuropeni și prodemocrați membri ai societății turce.

Cele două rezoluții arată tensiunea centrală a politicii de extindere: Uniunea Europeană vrea să folosească perspectiva aderării ca instrument strategic, dar Parlamentul European cere ca apropierea de Bruxelles să rămână legată de reforme verificabile. Pentru Georgia, această logică înseamnă condiționarea relației cu guvernul de la Tbilisi. Pentru Türkiye, înseamnă menținerea blocajului negocierilor de aderare, chiar dacă țara rămâne indispensabilă în dosare de securitate și politică externă.