Peste 230 de miliarde de euro rămân blocate în interiorul grupurilor bancare, iar Comisia pregătește reguli pentru mutarea mai ușoară a capitalului în UE

Peste 230 de miliarde de euro în active lichide de înaltă calitate sunt menținute în interiorul granițelor naționale deoarece grupurile bancare trebuie să îndeplinească separat anumite cerințe la nivelul societății-mamă și al fiecărei filiale. Comisia Europeană pregătește schimbarea acestor reguli, astfel încât băncile bine integrate să poată transfera mai ușor resursele între state și să le folosească acolo unde există cerere pentru credite și investiții.

Reforma va include și o nouă propunere pentru protecția comună a depozitelor în Uniunea Bancară, simplificarea cerințelor de capital, reducerea suprapunerilor dintre regulile prudențiale și cele de rezoluție și obligații mai proporționale pentru băncile mici. Pachetul legislativ este programat pentru primul trimestru din 2027.

Băncile furnizează aproximativ 75% din finanțarea prin datorie a companiilor europene, ceea ce face ca accesul firmelor la investiții să depindă într-o măsură importantă de capacitatea sectorului bancar de a acorda credite. Comisia consideră că fragmentarea pieței împiedică băncile să atingă dimensiunea necesară pentru finanțarea unor proiecte mari în energie, tehnologie, apărare și infrastructură și pentru a concura cu grupurile din Statele Unite sau alte piețe globale.

Un grup bancar care operează în mai multe state trebuie să păstreze capital și lichiditate atât la nivel central, cât și în filialele naționale. Sistemul protejează economiile locale și limitează riscul ca o filială să rămână fără resurse în timpul unei crize, dar reduce posibilitatea de a transfera fonduri către o țară în care cererea de creditare este mai ridicată.

Comisia estimează că această structură ține blocate peste 230 de miliarde de euro în active lichide de înaltă calitate. Banii nu sunt indisponibili în sens contabil, dar nu pot fi redistribuiți liber în cadrul grupului și pot rămâne într-o filială chiar dacă ar produce un efect economic mai mare într-un alt stat membru.

Viitoarele reguli ar urma să permită grupurilor considerate suficient de integrate să mute capitalul și lichiditatea mai eficient. Transferurile nu vor fi nelimitate, iar autoritățile din statele care găzduiesc filialele vor trebui să primească garanții că băncile locale pot continua să finanțeze economia și să își protejeze deponenții în situații de stres.

Problema este legată de modul în care Uniunea Bancară funcționează în prezent. Supravegherea marilor bănci este coordonată la nivel european prin Banca Centrală Europeană, iar rezoluția instituțiilor aflate în dificultate este gestionată printr-un cadru comun. Protecția depozitelor și o parte importantă a costurilor unei crize rămân însă în responsabilitatea sistemelor naționale.

Această separare alimentează temerea autorităților naționale că resursele unei filiale pot fi transferate în alt stat în perioade normale, în timp ce costurile ar reveni țării gazdă dacă banca ar intra în dificultate. Comisia vrea să reducă această neîncredere prin mecanisme comune mai solide pentru protejarea deponenților și gestionarea falimentelor bancare transfrontaliere.

Propunerea din 2015 pentru Schema europeană de garantare a depozitelor nu a obținut acordul statelor membre. Comisia o va înlocui cu o inițiativă nouă, care va folosi fondurile naționale de garantare și Fondul unic de rezoluție și va urmări ca falimentul unei bănci transfrontaliere să fie gestionat la nivel european, fără ca un singur stat să suporte singur costurile.

Noua schemă nu va elimina sistemele naționale. Comisia urmărește o structură comună care să acopere mai bine lipsurile temporare de lichiditate, să coordoneze finanțarea intervențiilor și să ofere aceeași protecție de bază indiferent dacă banca este restructurată prin mecanismul european de rezoluție sau lichidată potrivit legislației naționale.

O altă parte a reformei privește complexitatea cerințelor de capital. Băncile trebuie să respecte simultan cerințe microprudențiale pentru riscurile proprii, amortizoare macroprudențiale pentru riscurile întregii economii și obligații de rezoluție destinate acoperirii pierderilor dacă instituția eșuează.

Aceste componente au fost dezvoltate în momente diferite și de autorități diferite, iar interacțiunea lor poate produce suprapuneri și niveluri de capital dificil de anticipat. Comisia vrea să reducă numărul unor amortizoare, să le armonizeze aplicarea și să standardizeze cerințele de capital pentru rezoluție, fără să stabilească deocamdată o reducere generală a capitalului deținut de bănci.

Nivelurile pot crește sau scădea în anumite domenii după recalibrare, mai ales acolo unde statele și supraveghetorii folosesc în prezent marje largi de apreciere. Obiectivul declarat este păstrarea rezilienței generale a sistemului, concomitent cu eliminarea costurilor care nu corespund unui risc real.

Comisia va examina și cerințele individuale impuse fiecărei bănci prin așa-numitul Pilon 2. Acestea ar trebui să devină mai transparente și mai precis legate de riscurile identificate, astfel încât instituțiile să înțeleagă mai bine de ce li se cere capital suplimentar și ce măsuri trebuie să ia pentru reducerea cerinței.

Raportarea prudențială va fi simplificată prin formulare mai proporționale și o automatizare mai amplă. Băncile transmit volume mari de informații către autorități diferite, iar unele date sunt cerute în formate sau calendare care nu sunt complet armonizate. Comisia intenționează să ofere Autorității Bancare Europene mai mult spațiu pentru standardizarea și automatizarea acestor obligații.

Regulile pentru instituțiile mici și necomplexe vor fi, de asemenea, reevaluate. Uniunea aplică standardele Basel III tuturor băncilor, deși acestea au fost concepute în principal pentru instituții mari și active internațional. Cadrul european include deja unele simplificări, dar Comisia analizează noi criterii și praguri care să reducă sarcina pentru băncile regionale, cooperative și de economii.

Aceste instituții au un rol important în finanțarea gospodăriilor, întreprinderilor mici și comunităților locale, iar aplicarea unor cerințe concepute pentru grupuri globale poate produce costuri disproporționate. În același timp, Comisia vrea să păstreze posibilitatea ca băncile mari să se consolideze și să finanțeze proiecte europene de amploare.

Aplicarea standardelor internaționale va fi analizată și pentru creditele acordate companiilor fără rating extern și pentru împrumuturile ipotecare. O mare parte a întreprinderilor europene, în special IMM-urile, nu deține rating de credit, iar modul în care aceste expuneri sunt tratate poate influența capitalul necesar și costul finanțării.

Comisia va evalua și efectul pragului minim cunoscut drept „output floor”, care limitează cât de mult pot reduce modelele interne cerințele de capital în comparație cu metoda standardizată. UE va continua să aplice Basel III, dar poate ajusta unele elemente pentru a reflecta structura economiei și dependența mai mare a companiilor europene de creditele bancare.

Reforma nu se limitează la reguli. Comisia cere și o schimbare a practicilor de supraveghere, printr-o abordare mai concentrată asupra riscurilor importante și mai puțin orientată către eliminarea oricărei incertitudini. Băncile sunt chemate, la rândul lor, să nu solicite permanent instrucțiuni suplimentare pentru fiecare situație, deoarece acumularea de ghiduri contribuie la complexitate.

Protecția consumatorilor și combaterea spălării banilor vor rămâne obligatorii, dar Comisia va urmări mai atent diferențele de aplicare dintre state. Aceste diferențe pot obliga o bancă să adapteze separat același serviciu în fiecare țară și pot împiedica oferirea transfrontalieră a conturilor, creditelor și produselor de economisire.

Pachetul legislativ va fi prezentat în primul trimestru din 2027. Până atunci, Comisia va continua consultările cu statele membre, autoritățile de supraveghere, industria și organizațiile societății civile, după ce consultarea lansată în februarie 2026 a primit contribuții de la 227 de participanți din toate statele UE.