Tribunalul UE respinge, pentru lipsă de competență, acțiunea Ungariei împotriva finanțării armatei ucrainene din veniturile activelor rusești înghețate

Tribunalul Uniunii Europene a respins, pentru lipsă de competență, acțiunea prin care Ungaria contesta alocarea primei tranșe de venituri din activele rusești înghețate către forțele armate ucrainene. Judecătorii au considerat că decizia ține de alegeri politice sau strategice în politica externă și de securitate comună, astfel că nu au examinat pe fond reclamația Ungariei privind excluderea sa de la vot.

Litigiul pornește de la decizia luată la 21 iunie 2024 de comitetul Instrumentului european pentru pace, care a repartizat prima tranșă a profiturilor nete provenite din veniturile extraordinare generate de activele rusești înghețate. Banii urmau să finanțeze muniție și sisteme de artilerie, rachete și sisteme de apărare antiaeriană, precum și echipamente militare ale industriei ucrainene de apărare. Decizia stabilea și repartizarea orientativă între aceste categorii, locurile de achiziție, responsabilii și calendarul livrărilor.

Conflictul privind votul a apărut după două decizii distincte ale Consiliului, adoptate în mai 2024. Ungaria a susținut regulile privind direcționarea profiturilor către sprijinul pentru Ucraina, dar a recurs la abținerea constructivă în cazul deciziei privind alocarea sumelor către sprijinul militar prin Instrumentul european pentru pace. Această formă de abținere a permis adoptarea deciziei fără votul favorabil al Ungariei.

Când comitetul a trecut la repartizarea primei tranșe, a considerat că statele care se abținuseră constructiv de la decizia anterioară nu puteau participa la noul vot. Ungaria a contestat această interpretare și a cerut anularea deciziei, precum și anularea parțială a procesului-verbal care consemna adoptarea ei. A susținut că excluderea sa încălca regulile de vot, egalitatea statelor membre, statul de drept și funcționarea democratică a Uniunii.

Argumentul central al Ungariei era că judecătorii puteau verifica procedura fără să se pronunțe asupra oportunității sprijinului militar. Statul accepta că instanțele nu trebuie să înlocuiască alegerile politice și strategice ale autorităților competente cu propria apreciere, dar susținea că dreptul său de vot constituia o problemă diferită. Instrumentul european pentru pace și Consiliul au cerut, în schimb, respingerea acțiunii pentru lipsă de competență, invocând natura actului contestat.

Tribunalul a pornit de la limitele prevăzute de tratate pentru politica externă și de securitate comună, PESC. În acest domeniu, competența instanțelor Uniunii este, în principiu, exclusă, cu excepții pentru verificarea delimitării față de celelalte politici ale UE și pentru controlul anumitor măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice. Acțiunea Ungariei nu intra în niciuna dintre aceste două excepții.

Judecătorii au examinat apoi dacă actul avea o legătură directă cu alegeri politice sau strategice. Au reținut că repartizarea banilor pentru anumite tipuri de armament și alegerea măsurii de asistență prin care urma să fie finanțat sprijinul reprezentau asemenea alegeri. Decizia răspundea unei cereri urgente a Ucrainei pentru echipamente militare, inclusiv cu capacitate letală, și punea în aplicare orientarea strategică stabilită pentru sprijinirea forțelor sale armate.

Faptul că Ungaria contesta procedura nu schimba această concluzie. Potrivit Tribunalului, lipsa competenței de a verifica asemenea acte privește și legalitatea lor externă, adică aspectele referitoare la adoptare. În această cauză, regulile de vot invocate de Ungaria aparțineau chiar cadrului PESC; nu era vorba despre aplicarea unei dispoziții din afara acestui domeniu.

Tribunalul a respins și argumentul potrivit căruia dreptul la o cale de atac efectivă i-ar permite să examineze cauza. În motivare, judecătorii arată că „absența altor căi de atac jurisdicționale nu poate, ca atare, să dea naștere unei competențe a instanței Uniunii”. Ei au considerat că o asemenea extindere ar depăși puterile conferite prin tratate, chiar dacă Ungaria invoca încălcarea unor valori și principii fundamentale.

Hotărârea lasă astfel neatinsă decizia contestată, fără o examinare pe fond a legalității excluderii Ungariei de la vot. De asemenea, nu reprezintă o autorizare generală a confiscării activelor rusești: obiectul cauzei era repartizarea unei tranșe de profituri provenite din veniturile extraordinare generate de activele înghețate.

Cadrul adoptat de Consiliu în mai 2024 prevedea ca 90% din contribuțiile respective să ajungă la Instrumentul european pentru pace și 10% la programe finanțate din bugetul UE. Contribuțiile proveneau din profiturile nete ale depozitarilor centrali de titluri de valoare, rezultate în urma imobilizării activelor rusești. Aceasta era schema de repartizare stabilită la momentul faptelor din litigiu.

Hotărârea a fost pronunțată la Luxemburg în cauza T-457/24. Ungaria trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale Instrumentului european pentru pace și ale Consiliului. Poate fi formulat recurs la Curtea de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în termen de două luni și zece zile de la comunicarea hotărârii.