Piețele de capital sunt dominate de sentimentul că întărirea recentă a încrederii consumatorilor și a mediului de afaceri în economia SUA se va reflecta cât de curând în indicatorii macro „grei”, precum creșteri semnificative ale PIB, investițiilor din economie, consumului și salariilor. Dar economiștii și politicienii nu sunt chiar așa de siguri. De dispariția îndoielilor acestora din urmă depinde atât viitorul SUA, cât și al economiei globale.
Venirea la Casa Albă a lui Donald Trump a declanșat un val al sentimentului economiei pozitive, deoarece el și-a asumat promisiunea că noua administrație va urmări într-un mod agresiv realizarea tripticului politic: dereglementare, reforma și tăierea taxelor, dezvoltarea infrastructurii. Majoritatea republicană din ambele camere ale Congresului a consolidat sentimentul pozitiv după ce a atras atenția că Trump nu se va confrunta cu același fel de blocaj paralizant cu care s-a luptat Obama aproape complet de-a lungul celor două mandate de președinte.
Creșterea sentimentului pozitiv la nivel de business și consumatori reflectă prezumția adânc înrădăcinată în psihicul colectiv al americanilor conform căreia, procesul de dereglementare și tăierile de taxe eliberează spiritul antreprenorial, pro-creștere. (Pentru unii din afara Statelor Unite, această presupunere este echivalentă, uneori, mai degrabă cu încrederea oarbă).
Desigur, sentimentul poate duce în ambele direcții. Așa cum o atitudine „pro-business” ca cea a lui Donald Trump poate să ridice nivelul încrederii, poate chiar excesiv, percepția că un lider este „anti-business” poate face ca încrederea să scadă. Deoarece sentimentul poate influența comportamentul real, aceste schimbări pot avea efecte mult mai profunde.
În cartea sa „Teoria generală a ocupării forței de muncă, dobânzii și banilor”, John Mynard Keynes s-a referit la „instinctul animalic” ca la „o caracteristică a naturii umane, respectiv o mare proporție din activitățile noastre pozitive depind de un optimism spontan, mai degrabă decât de așteptări matematice, fie acestea morale ori hedonistice sau economice”. Jack Welch, carismaticul lider al General Electric, pe care a condus-o timp de 20 de ani, reprezintă un astfel de caz: Welch a mărturisit că multe dintre deciziile sale importante de business i-au venit „pur și simplu din instict”, decât din modele analitice sau din planuri detaliate de afaceri.
Dar sentimentul nu este întotdeauna un indicator precis al evoluțiilor economice reale și al perspectivelor. Așa cum a arătat laureatul Premiului Nobel, Robert J. Shiller, optimismul poate să se transforme în „exuberanță irațională”, prin care investitorii duc evaluările de active la niveluri care sunt departe de fundamentele economice. Aceștia sunt capabili să mențină evaluările umflate pentru un oarecare timp, însă mai mult de atât, acest sentiment nu poate face nici pentru companii, nici pentru economii întregi.
Până acum, reacția exuberantă a piețelor la victoria lui Trump – toți indicatorii piețelor americane au bătut multiple recorduri – nu s-a reflectat în „indicatorii grei”. Mai mult, prognozele au avut revizuiri modeste în sus pentru creșterea economică.
Nu este surprinzător că investitorii de pe piața de capital au răspuns cu „instincte animalice” la aceste evoluții, ei vrând să fie înaintea creșterilor, oricât de mici, ca să profite de performanța economiei reale.
La urma urmei, aceștia se ocupă cu anticiparea evoluțiilor din economia reală și din sectorul corporativ. În orice caz, ei cred că pot inversa rapid pozițiile portofoliilor deținute odată cu schimbarea așteptărilor.
Nu este însă și cazul companiilor care investesc în fabrici noi și utilaje, acestea fiind mult mai puțin dispuse să-și schimbe comportamentul până când promisiunile nu încep să fie transpuse în politici reale. Dar cu cât așteaptă mai mult, cu atât mai slab vor fi stimulentele activității economice și veniturilor, și cu atât mai mult consumatorii trebuie să se bazeze pe opusul economisirii pentru a-și transforma sentimentul lor pozitiv în achiziții reale de bunuri și servicii.
În acest context economia așteaptă o programare solidă a promisiunilor politice pentru transformarea lor într-un proiect detaliat și implementat durabil. Deși de multe ori există întârzieri, ca atunci când sunt implicate negocieri politice și comerciale, în acest caz, sentimentul de incertitudine ar putea fi sporit de deciziile de secvențiere a politicilor. Prin decizia de a începe cu reforma în sănătate – o problemă inerent complicată și o chestiune care dezbină în politica americană – administrația Trump riscă să piardă o parte din bunăvoința politică de care ar putea fi nevoie pentru a efectua tipurile de reforme fiscale pe care le așteaptă piețele.
Chiar dacă apare un impas în datele referitoare la economie, acesta nu poate dura, cu excepția cazului în care administrația Trump nu implementează politici care ar spori productivitatea pe termen lung, prin intermediul, de exemplu, a reformei educației, a programelor de ucenicie, de formare a competențelor, și retehnologizarea forței de muncă. Administrația Trump ar trebui de asemenea să se abțină de la a urmări implementarea unor măsuri comerciale protecționiste, care ar perturba complicatele lanțuri valorice transfrontaliere atât pentru producători, cât și pentru consumatori.
În cazul în care îmbunătățirea încrederii în economia SUA nu se traduce în îmbunătățirea principalilor macroindicatori, așteptările sterile pentru creșterea economică și a câștigurilor corporative ar putea face ca sentimentul din piețele financiare să scadă, alimentând volatilitatea pieței și scăderea prețurilor activelor. Într-un astfel de scenariu, motorul economiei SUA ar putea să se gripeze, provocând daune la nivel global, mai ales în cazul în care aceste provocări economice forțează administrația Trump să implementeze măsuri protecționiste.
SUA se află pe o poziție relativ puternică pentru a putea obține o creștere economică mai mare. Într-adevăr, prin animarea instinctelor animalice ale economiei, administrația Trump a pus bazele pentru ca sectorul privat să facă mai multe „flotări”. Însă mai sunt multe de făcut. Cu excepția cazului în care administrația Trump poate să lucreze bine cu un Congres care cooperează în traducerea intențiilor motivante pentru piață în acțiuni bine calibrate, datele principale rămase în urmă riscând să provoace o scădere a încrederii, cu risc crescut de creștere volatilității financiare.
Copyright: Project Syndicate 2017 – America‚ Confidence Economy
