Bruegel propune redirecționarea banilor pentru gigafabrici AI către autorizarea și racordarea mai rapidă a centrelor de date

Uniunea Europeană ar trebui să redirecționeze fondurile pentru gigafabrici de inteligență artificială către granturi care recompensează autorizarea și racordarea mai rapidă a centrelor de date, recomandă cercetătorii Bertin Martens și Tillman Schenk într-un raport Bruegel. Ei susțin că principala piedică pentru extinderea capacității europene de calcul este timpul necesar punerii în funcțiune, iar finanțarea publică ar trebui să ajute autoritățile să rezolve acest blocaj.

Decalajul pe care îl descriu este mare, chiar într-un scenariu de creștere rapidă. Datele Europe2031.ai folosite în raport indică pentru UE aproximativ 2 gigawați de capacitate AI în 2026, aproape 5% din totalul mondial, față de circa 35 GW în Statele Unite și 5 GW în China. Proiectele luate în calcul ar duce capacitatea europeană la aproape 21 GW în 2031, dar ponderea globală ar ajunge doar la 5,6%, deoarece infrastructura se extinde și în restul lumii.

Estimarea are o limită importantă: inventarul urmărește proiecte de cel puțin 10 megawați și exclude capacitatea AI din centrele cloud existente ale marilor furnizori americani în UE, pentru care lipsesc date complete. Cifra de 5% nu este, așadar, o măsurare exhaustivă a întregii infrastructuri europene. Gigawații exprimă aici puterea asociată capacității de calcul; nu reprezintă consumul anual de electricitate sau o măsură care surprinde integral diferențele de performanță dintre cipuri.

Argumentul împotriva subvenționării pe scară largă pornește de la investițiile deja planificate. În inventarul analizat de autori, 76 din 101 proiecte sunt finanțate integral privat și reprezintă 84% din capacitatea planificată. Cele cinci gigafabrici incluse în scenariul raportului ar adăuga aproximativ 750 MW, aproape 4% din capacitatea europeană proiectată pentru 2031. Sunt estimări ale contribuției viitoare, nu capacități deja construite. „Capitalul privat nu este constrângerea decisivă pentru extinderea capacității europene de calcul AI”, scriu Martens și Schenk, în traducere din raport.

Comisia Europeană justifică sprijinul pentru gigafabrici și prin accesul cercetătorilor, întreprinderilor mici și mijlocii și sectorului public la infrastructura necesară modelelor avansate. Inițiativa presupune proiecte conduse de sectorul privat și finanțare combinată. InvestAI, lansată în februarie 2025, urmărește mobilizarea a 200 de miliarde de euro pentru AI, inclusiv un fond european de 20 de miliarde pentru gigafabrici. Sumele reprezintă obiective de mobilizare a investițiilor, fără să dovedească plăți deja efectuate.

Autorii contestă necesitatea de a finanța construcția unor centre pentru a asigura acest acces. Cercetătorii și serviciile publice ar putea primi subvenții pentru închirierea capacității de la operatori privați, argumentează ei. Păstrează totuși o excepție pentru un grup restrâns de activități strategice. Dezacordul privește astfel și felul în care este cumpărat accesul la calcul: prin sprijinirea infrastructurii sau prin finanțarea utilizării ei.

Costul întârzierilor oferă explicația economică a propunerii lor. Raportul citează un model financiar Carnegie pentru un centru ipotetic de 100 MW, în care amânarea cu un an a funcționării reduce valoarea pe întregul ciclu de viață cu peste 5,5%. În același model, dublarea prețului energiei reduce valoarea cu 4,5%. Comparația ilustrează cât poate cântări timpul pierdut înainte de începerea activității, dar nu este o pierdere măsurată în toate centrele europene: raportul precizează că rezultatele sunt sensibile la ipotezele modelului.

În practică, un proiect depinde de autorități diferite pentru teren, mediu, construcție și electricitate. Propunerea Comisiei privind dezvoltarea infrastructurii cloud și AI, cunoscută drept CADA, încearcă să coordoneze aceste proceduri prin zone de accelerare pentru centrele de date și puncte unice de informare. Statele ar emite o autorizație de bază agregată pentru fiecare zonă, iar proiectele ar obține separat autorizațiile suplimentare necesare. Textul propune un termen de cel mult 12 luni pentru procedura de autorizare a proiectelor din aceste zone, calculat de la depunerea unei cereri complete.

Accesul la electricitate necesită însă o precizare față de critica raportului. Martens și Schenk consideră că propunerea nu rezolvă blocajul racordării. CADA conține totuși prevederi privind evaluarea necesarului energetic, integrarea lui în planurile de dezvoltare a rețelelor și coordonarea autorităților cu operatorii de transport și distribuție. Punctele unice ar putea facilita inclusiv cererile de racordare. Autorizația de bază agregată exclude însă autorizațiile de racordare la rețea, potrivit considerentelor propunerii. Simplificarea administrativă a centrului nu îi asigură automat și conexiunea electrică.

Soluția propusă de cercetători este ca regiunile să concureze pentru granturi în funcție de rapiditatea autorizării, cu sume mai mari pentru cele care avansează mai repede. Fondurile ar putea proveni din bugetele destinate gigafabricilor, iar investițiile în rețele ar trebui pregătite anticipat. Banii publici ar susține astfel coordonarea instituțiilor de care depind proiectele. Acesta este un mecanism recomandat de autori, nu o schimbare de finanțare adoptată de UE.

Chiar dacă autorizațiile ar veni mai repede, Europa ar trebui să obțină și cipurile. Raportul descrie o ofertă mondială limitată pe termen scurt și mediu de capacitățile de producție și recomandă atragerea unei părți mai mari din echipamentele marilor companii americane în centre situate în UE. Din această perspectivă, restricțiile prea severe privind originea componentelor ar putea scumpi proiectele și descuraja investițiile. Acesta este riscul anticipat de cercetători; nu un efect deja demonstrat al CADA.

Argumentul lor pentru localizarea calculului în Europa pornește de la vulnerabilitatea serviciilor digitale la intervenții externe. Instalarea infrastructurii în UE ar oferi autorităților mai multe posibilități de reglementare și negociere, dar nu ar elimina toate dependențele: accesul la modele ar putea fi restricționat chiar dacă echipamentele se află în Europa. Propunerea Comisiei urmărește tocmai evaluarea unor asemenea riscuri prin patru niveluri de asigurare a suveranității cloud, cu cerințe progresive privind localizarea datelor, independența și controlul furnizorilor.

Martens și Schenk recomandă și o etichetă voluntară pentru servicii AI procesate în UE, însoțită de dovezi verificabile prin audit extern. Furnizorii ar trebui să arate unde sunt efectuate operațiunile de calcul, pentru a evita promovarea drept europene a unor servicii procesate parțial în afara Uniunii. Ei cer totodată mai multă transparență asupra cipurilor și capacității deja instalate în Europa, tocmai pentru a putea evalua diferența dintre cererea europeană și infrastructura care o deservește.

Raportul Bruegel este datat septembrie 2026. CADA a fost propusă de Comisie în iunie și necesită adoptarea de către Parlamentul European și Consiliul UE; măsurile descrise nu sunt obligații deja aplicabile. Separat, pagina Comisiei dedicată gigafabricilor indică lansarea apelului oficial în iulie 2026 și estimează începerea construcției primei facilități în 2027. Calendarul rămâne preliminar, iar proiectele anunțate nu echivalează cu putere de calcul disponibilă pentru utilizatori.