AcasăEuropaCriza din Ceuta arată riscurile dependenței UE de Maroc pentru controlul migrației,...


Criza din Ceuta arată riscurile dependenței UE de Maroc pentru controlul migrației, avertizează Richard Youngs

A picturesque cityscape reflecting on the calm water, showcasing urban architecture.
Cooperarea UE cu Marocul pentru controlul migrației este în centrul dezbaterii despre răspunsul european la criza din Ceuta.

Uniunea Europeană riscă să își adâncească dependența de guvernele cărora le încredințează controlul migrației dacă răspunde crizei din Ceuta în principal prin finanțări suplimentare pentru frontiere, avertizează Richard Youngs, cercetător la Carnegie Europe. Într-o analiză despre relația cu Marocul, el cere ca această cooperare să fie însoțită de sprijin mai puternic pentru societatea civilă și de presiune diplomatică pentru respectarea libertăților politice.

Pe scurt

  1. Richard Youngs avertizează că sprijinul pentru controlul frontierelor poate consolida guverne autoritare fără să ofere securitate durabilă Europei. Analiza sa cere evaluarea cooperării și prin efectele asupra libertăților politice și societății civile.

  2. Autorul invocă reprimarea protestelor tinerilor marocani din 2025 ca factor de fond care poate încuraja plecarea. El nu o prezintă drept cauza directă a traversărilor din Ceuta și nu stabilește o relație cauzală între participanții la proteste și persoanele care au trecut frontiera.

  3. Cooperarea financiară a UE cu Marocul include deja educația, protecția socială, justiția și societatea civilă. Alocarea bilaterală de aproximativ 1,15 miliarde de euro pentru 2021–2025 nu poate fi tratată integral ca finanțare pentru frontiere.

  4. Recomandarea lui Youngs este păstrarea cooperării pentru controlul migrației, însoțită de sprijin mai puternic pentru actorii democratici și presiune diplomatică pentru deschidere politică. Acestea sunt propunerile analistului, nu noi condiții adoptate de UE.

Criza a urmat intrării a zeci de mii de persoane în Ceuta, exclava spaniolă din nordul Africii, în iulie și august 2026. Răspunsul european include un ajutor de urgență de 114,7 milioane de euro aprobat pentru Spania, potrivit Euronews, care citează Comisia Europeană. Finanțarea vizează supravegherea frontierelor, primirea migranților, inclusiv a minorilor neînsoțiți, și returnările. Sunt fonduri pentru gestionarea situației din Spania, distincte de cooperarea financiară cu Marocul.

În relația cu Rabat, Youngs contestă ideea că finanțarea controlului migrației poate asigura singură securitatea Europei. În evaluarea sa, acordarea de resurse unor guverne autoritare pentru a limita plecările spre Europa poate consolida puterea acestora fără să ofere UE garanții durabile de securitate. Controlul frontierelor ajunge astfel să cântărească mai mult în relația bilaterală decât modul în care autoritățile partenere își tratează cetățenii. „Securitatea europeană nu poate fi redusă la simpla numărare a persoanelor care trec frontierele sale externe”, scrie el.

Argumentul său privește și condițiile care îi pot determina pe oameni să plece. Youngs invocă reprimarea protestelor tinerilor marocani din 2025 și lipsa unor căi politice prin care aceștia să își exprime nemulțumirile. Human Rights Watch a relatat atunci despre arestări în masă și folosirea forței împotriva manifestațiilor pentru servicii mai bune de sănătate și educație. Organizația a analizat inclusiv înregistrări localizate în Oujda, în care vehicule ale forțelor de securitate loveau manifestanți.

Această explicație nu stabilește cine a provocat traversările din Ceuta. Youngs tratează autoritarismul drept un factor de fond, care nu este neapărat cauza imediată sau directă a unui val de migrație. În privința rolului autorităților marocane, premierul spaniol Pedro Sánchez a declarat că Spania nu găsise dovezi pentru a concluziona că acestea au orchestrat trecerile din iulie, potrivit Reuters.

Relația financiară dintre UE și Maroc are însă un domeniu mai larg decât controlul frontierelor. Comisia indică o alocare bilaterală de aproximativ 1,15 miliarde de euro pentru perioada 2021–2025, destinată unor domenii precum reforma administrației și a justiției, educația, protecția socială, tranziția verde și organizațiile societății civile. Suma nu reprezintă un buget exclusiv pentru migrație și nici o măsură a banilor cheltuiți efectiv pentru supravegherea frontierelor.

Drepturile fundamentale figurează și în angajamentele politice oficiale. La Consiliul de asociere UE–Maroc din 29 ianuarie 2026, de la Bruxelles, cele două părți au discutat atât cooperarea în materie de migrație, cât și democrația și drepturile omului. Poziția UE pentru reuniune cerea protejarea libertății de exprimare, de întrunire și de asociere și păstrarea unui spațiu deschis pentru societatea civilă. În același timp, susținea intensificarea cooperării privind frontierele, returnarea și readmisia, cu respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului.

Critica lui Youngs vizează prioritatea acordată acestor angajamente în practică. El consideră că guverne europene de centru-dreapta și de centru-stânga au favorizat cooperarea cu Rabat fără suficientă presiune pentru deschidere politică. Recomandarea sa este ca fiecare intensificare a cooperării cu regimuri autoritare pentru controlul frontierelor să fie însoțită de mai mult sprijin pentru actorii democratici din societatea civilă și de eforturi diplomatice concertate pentru liberalizare politică.





































RELATED ARTICLES