Numai 13 state UE protejează dreptul la deconectare, iar cinci reglementează controlul algoritmic al muncii

Numai 13 dintre cele 27 de state membre aveau prevederi naționale privind dreptul angajaților de a se deconecta de la muncă, iar doar cinci începuseră să reglementeze efectele controlului algoritmic asupra programului și organizării activității, potrivit unei analize Eurofound. Protecțiile rămân diferite de la o țară la alta, deși datele arată și o îmbunătățire: proporția telelucrătorilor cu normă întreagă care munceau peste 48 de ore pe săptămână s-a înjumătățit între 2015 și 2024.

Dreptul la deconectare urmărește să protejeze perioada în care angajatul nu se află la dispoziția companiei. În funcție de legislația națională, acesta poate însemna dreptul de a nu răspunde mesajelor și apelurilor profesionale, absența obligației de a desfășura activități după program sau obligația angajatorului de a nu contacta personalul în perioadele de odihnă.

Eurofound a identificat 13 state membre care aveau asemenea prevederi în cadrele lor naționale. Franța, Spania, Belgia și Italia au introdus primele forme de protecție înaintea pandemiei, iar celelalte nouă țări au adoptat legi, amendamente sau orientări ulterior.

Simpla existență a dreptului nu înseamnă însă aceeași protecție în întreaga Uniune. În nouă state, acesta se aplică tuturor angajaților sau cel puțin întregului sector privat. În Cipru, Grecia, Italia și Slovacia, dreptul privește numai persoanele care telelucrează.

Franța aplică protecția tuturor angajaților din sectorul privat și numai telelucrătorilor din sectorul public. În Cipru și Luxemburg, cadrul menționat de Eurofound acoperă numai sectorul privat.

Definiția juridică diferă și ea. În Bulgaria și Croația, protecția este formulată ca absența obligației angajatului de a răspunde comunicărilor profesionale. În Portugalia, angajatorului îi revine obligația de a evita contactarea în perioada de odihnă, iar în Slovenia acesta trebuie să se asigure că lucrătorul nu rămâne la dispoziția sa după program.

În Grecia și Irlanda, cadrul recunoaște atât dreptul de a întrerupe activitatea, cât și dreptul de a nu participa la comunicări electronice profesionale în afara orelor stabilite.

Aplicarea concretă este lăsată frecvent negocierilor din interiorul companiei. În Belgia, Franța, Luxemburg și Spania, partenerii sociali și negocierile colective au un rol important în definirea regulilor. În Irlanda, aplicarea poate depinde de politicile companiei, iar în Italia de acordurile individuale.

În alte state, legea recunoaște dreptul fără să stabilească proceduri detaliate privind intervalele de contact, situațiile de urgență, responsabilitatea managerilor sau sancțiunile aplicabile. Această situație poate face ca protecția să existe formal, dar să fie dificil de folosit în activitatea zilnică.

Necesitatea unor reguli mai clare este legată de răspândirea culturii disponibilității permanente. Instrumentele digitale permit trimiterea și primirea mesajelor profesionale indiferent de locul și ora la care se află angajatul.

Datele din Sondajul european privind condițiile de muncă pentru 2024 arată că lucrătorii hibrizi și cei care telelucrează ocazional sunt mai expuși contactării în afara orelor normale decât cei care lucrează numai la sediul companiei.

Aproximativ 34% dintre lucrătorii hibrizi au fost contactați în afara programului cel puțin de mai multe ori în luna precedentă sondajului. Proporția a fost de 28% pentru cei care telelucrau ocazional și de 17% pentru angajații care lucrau numai la sediu.

Angajații care lucrează integral de acasă nu au avut cea mai mare expunere. Aproximativ 53% au declarat că nu au fost contactați deloc după program în luna analizată, un nivel apropiat de cei 52% înregistrați în rândul angajaților de la sediu.

Diferența arată că riscul nu depinde numai de locul de muncă. Tipul postului, volumul sarcinilor, modul în care sunt organizate echipele și cultura managerială pot influența mai mult disponibilitatea în afara programului decât simplul fapt că activitatea este desfășurată de acasă.

Eurofound constată că persoanele contactate frecvent în afara orelor normale sunt mai expuse stresului, presiunii psihice și conflictului dintre viața profesională și cea personală. Ele sunt, de asemenea, mai predispuse să lucreze în timpul liber și să nu beneficieze de suficientă odihnă.

Problema nu se limitează la mesajele trimise de manageri. Angajații pot continua activitatea din proprie inițiativă pentru a finaliza sarcini, a rămâne vizibili în organizație sau a demonstra că flexibilitatea oferită este însoțită de disponibilitate și rezultate.

Eurofound descrie acest fenomen drept paradoxul autonomiei. Un angajat care dispune de mai mult control asupra orelor sale poate avea un echilibru mai bun între muncă și viața personală, dar poate ajunge și să lucreze mai mult atunci când limitele nu sunt clare.

În 2024, 17% dintre angajații cu ore flexibile de început și sfârșit lucrau peste 48 de ore pe săptămână, comparativ cu 6% dintre cei cu program fix. Programul flexibil este asociat și cu o probabilitate mai mare de a avea zile de peste zece ore și perioade insuficiente de odihnă.

Aproximativ 30% dintre lucrătorii cu program flexibil au declarat că nu beneficiază întotdeauna de cele 11 ore consecutive de odihnă între două zile de muncă, față de 13% dintre angajații cu program fix.

Datele privind telelucrătorii indică totuși o ameliorare importantă în ultimul deceniu. În 2015, 22% dintre telelucrătorii cu normă întreagă depășeau 48 de ore pe săptămână. În 2024, proporția a coborât la 11%.

În aceeași perioadă, ponderea celor care lucrau între 35 și 40 de ore pe săptămână a crescut de la 48% la 69%. În cazul angajaților care lucrau numai la sediu, proporția celor cu peste 48 de ore a rămas neschimbată, la 7%.

S-au îmbunătățit și perioadele de odihnă. Proporția telelucrătorilor care nu beneficiau întotdeauna de cel puțin 11 ore între două zile de muncă a scăzut de la 34% în 2015 la 22% în 2024.

Nivelul rămâne mai ridicat decât cel de 16% înregistrat pentru angajații de la sediu, însă diferența dintre cele două categorii s-a redus.

Rezultatele nu demonstrează că telemunca produce automat un program excesiv. Analiza statistică indică faptul că volumul ridicat de muncă, rolurile manageriale, flexibilitatea programului și autonomia totală contribuie la riscul unor săptămâni foarte lungi.

După luarea în calcul a unor factori precum țara, sectorul, ocupația și genul, Eurofound estimează că persoanele care lucrează de acasă desfășoară aproximativ o oră suplimentară de muncă pe săptămână față de cele care lucrează exclusiv la sediu.

Raportul arată însă că telemunca, analizată separat, nu are o legătură statistică semnificativă cu lipsa odihnei sau cu săptămânile de peste 48 de ore. Combinația dintre program flexibil, intensificarea muncii și responsabilitatea profesională explică o parte mai mare a diferenței.

A doua zonă în care reglementările rămân limitate este utilizarea algoritmilor pentru organizarea și controlarea muncii. Managementul algoritmic folosește date și sisteme automate pentru a distribui sarcini, a stabili programul, a evalua performanța, a monitoriza activitatea sau a recomanda decizii manageriale.

Aceste sisteme sunt întâlnite frecvent pe platformele digitale, unde curierii, șoferii sau alți prestatori primesc sarcini prin aplicații. Ele sunt folosite tot mai mult și în activități tradiționale, inclusiv producție, logistică și servicii.

Eurofound arată că numai Grecia, Croația, Malta, Portugalia și Spania începuseră să abordeze prin reguli naționale efectele programării algoritmice și ale controlului automatizat asupra timpului de lucru.

În Malta și Spania, reformele au introdus drepturi privind transparența algoritmică pentru lucrătorii platformelor. Angajații sau reprezentanții lor trebuie să primească anumite informații despre sistemele care influențează condițiile de muncă.

În Croația, unele contracte pentru lucrătorii platformelor cu programe neregulate trebuie să precizeze intervalele în care angajatorul poate solicita prestarea unei activități, volumul minim de muncă plătită și dreptul lucrătorului de a refuza sarcini transmise în afara intervalului stabilit, fără să fie sancționat.

Grecia și Portugalia au introdus referiri inițiale la utilizarea instrumentelor de inteligență artificială în gestionarea timpului și în supravegherea angajaților, însă Eurofound prezintă această intervenție legislativă drept una aflată încă într-o etapă timpurie.

Reglementarea este necesară deoarece sistemele automate pot produce programe imprevizibile, intensificarea ritmului, supraveghere permanentă și perioade de disponibilitate care nu sunt recunoscute drept timp de lucru.

În munca pe platforme, lucrătorii pot avea libertatea formală de a se conecta când doresc, dar veniturile lor depind de perioadele de cerere ridicată și de modul în care algoritmul le atribuie sarcinile. Timpul petrecut în așteptarea unei comenzi poate să nu fie plătit, chiar dacă persoana trebuie să rămână conectată și disponibilă.

Această organizare poate transfera o parte din riscul economic asupra lucrătorului. Platforma nu garantează un volum constant de muncă, iar persoana trebuie să își extindă disponibilitatea pentru a primi suficiente sarcini și a obține venitul urmărit.

Sistemele de monitorizare digitală sunt folosite și în telemunca obișnuită. Acestea pot înregistra orele, activitatea pe calculator, prezența online, utilizarea aplicațiilor sau performanța raportată la obiective.

Monitorizarea poate ajuta angajatorii să respecte obligația de a înregistra timpul de lucru și să identifice orele suplimentare. Atunci când este excesivă sau intruzivă, poate reduce autonomia, poate afecta viața privată și poate crește stresul.

Eurofound face diferența între programul flexibil și autonomia reală. În 2024, 34% dintre angajații cu ore variabile de început și sfârșit aveau programul stabilit integral de companie și nu îl puteau modifica.

Această situație este o formă de flexibilitate controlată de angajator. Programul se poate schimba, dar angajatul nu decide schimbarea și poate avea mai puțină predictibilitate decât o persoană care lucrează după ore fixe.

Aproximativ 77% dintre angajații cu program fix puteau anticipa cu precizie numărul de ore pe care urmau să le lucreze în luna următoare. Proporția era de numai 42% pentru cei cu ore flexibile de început și sfârșit.

Imprevizibilitatea nu este întotdeauna impusă de companie. Unii angajați își modifică singuri orele în funcție de nevoi. În activitățile slab plătite, pe platforme sau în servicii, schimbările pot fi determinate de cererea clienților, algoritmi sau solicitări transmise cu puțin timp înainte.

Eurofound consideră că reglementările trebuie să trateze separat flexibilitatea controlată de lucrător și flexibilitatea controlată de angajator. Efectele asupra sănătății și echilibrului personal sunt diferite chiar dacă ambele situații sunt descrise drept program flexibil.

Raportul final Eurofound reunește datele Sondajului european privind condițiile de muncă din 2015 și 2024, informații din ancheta europeană asupra forței de muncă, studii naționale și o analiză a schimbărilor legislative produse după pandemie.

Documentele de fundamentare arată că 20 de state membre au introdus sau actualizat reguli privind timpul de lucru și organizarea activității între 2021 și 2024. Reformele s-au concentrat asupra programelor flexibile, înregistrării orelor, telemuncii și dreptului la deconectare.

Reglementările naționale rămân însă fragmentate. Nicio reformă identificată nu a redefinit în ansamblu noțiunea de timp de lucru pentru un mediu în care activitatea poate fi împărțită în intervale scurte, desfășurată din mai multe locuri și coordonată prin sisteme digitale.

Eurofound recomandă limitarea contactării frecvente în afara programului, aplicarea mai eficientă a regulilor privind timpul de muncă, reevaluarea volumului de sarcini și protejarea autonomiei într-un cadru care previne orele excesive și programele imprevizibile.

Documentele de fundamentare sunt working papers și nu au trecut prin întregul proces editorial și de evaluare aplicat publicațiilor finale Eurofound. Cifrele europene privind telemunca și programul de peste 48 de ore sunt confirmate și integrate în raportul final al agenției.