Raport CEPS spune că agricultura Ucrainei are nevoie de 55,3 miliarde de dolari pentru reconstrucție în următorul deceniu

Agricultura Ucrainei are nevoie de 55,3 miliarde de dolari pentru reconstrucție și redresare în următorul deceniu, după distrugeri directe estimate la 12,1 miliarde de dolari și pierderi economice de aproximativ 78 de miliarde de dolari, arată un raport CEPS publicat în iunie 2026. Documentul propune o abordare „de la mine la piețe”, în care revenirea sectorului agricol depinde de deminarea terenurilor, accesul la finanțare, adoptarea tehnologiilor digitale, repararea infrastructurii și integrarea Ucrainei în sistemele agroalimentare europene și globale.

Pe scurt

1. Raportul CEPS estimează că agricultura Ucrainei are nevoie de 55,3 miliarde de dolari pentru reconstrucție și redresare în perioada 2025-2035.

2. Pagubele directe din sectorul agricol sunt estimate la 12,1 miliarde de dolari, iar pierderile economice la aproximativ 78 de miliarde de dolari.

3. Aproximativ 132.076 km² de teren, adică aproape 23% din suprafața terestră a Ucrainei, sunt la risc de contaminare și necesită evaluare.

4. Agricultura a reprezentat aproximativ 14% din PIB-ul Ucrainei și circa 60% din exporturi în 2024, în ciuda războiului.

5. Raportul susține că integrarea agricolă UE-Ucraina trebuie construită pe complementaritate, nu doar pe competiție, dar cere măsuri pentru a gestiona presiunile asupra statelor membre vecine.

Raportul CEPS, realizat în parteneriat cu HALO Trust, pornește de la ideea că redresarea agriculturii ucrainene nu poate fi tratată ca o simplă refacere a producției de dinaintea războiului. Autorii descriu un lanț complet de reconstrucție: terenurile trebuie mai întâi să fie sigure, fermierii trebuie să aibă acces la finanțare, tehnologiile digitale trebuie integrate în procesul de refacere, infrastructura trebuie reparată, iar produsele trebuie să ajungă din nou pe piețele europene și globale.

Înainte de invazia la scară largă, agricultura era unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei ucrainene, cu o creștere anuală de 5-6%, contribuție de 10,9% la PIB și 17% din ocuparea totală a forței de muncă în 2021. În 2024, în plin război, sectorul a continuat să reprezinte aproximativ 14% din PIB și în jur de 60% din exporturi.

Rolul global al Ucrainei rămâne semnificativ. Raportul notează că, înainte de război, produsele agricole ucrainene ajungeau la aproximativ 400 de milioane de persoane la nivel mondial, iar Ucraina era un furnizor important de grâu, porumb, oleaginoase și ulei de floarea-soarelui.

Primul obstacol pentru redresare este terenul contaminat. Potrivit raportului, aproximativ 132.076 km² din suprafața terestră a Ucrainei, adică aproape 23% din total, și 14.000 km² de apă sunt la risc de contaminare și necesită evaluare. Ucraina este descrisă, pe baza constatărilor UN Mine Action Service, drept cea mai contaminată țară de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu peste 6 milioane de persoane care trăiesc în sau lângă zone contaminate.

Minele, munițiile neexplodate și alte resturi de război au făcut inaccesibile sau nesigure suprafețe mari de teren agricol, mai ales în oblasturi precum Harkiv, Donețk, Luhansk, Herson, Zaporijjia, Cernihiv și Mikolaiv. Între 24 februarie 2022 și decembrie 2025, minele și resturile explozive de război au ucis 472 de persoane și au rănit 1.188, potrivit datelor citate în raport.

Contaminarea nu produce doar risc imediat pentru fermieri. Exploziile afectează fertilitatea solului, amestecă straturi fertile și nefertile, compactează terenul prin mișcarea vehiculelor militare și pot lăsa reziduuri chimice toxice în sol. Raportul avertizează că aceste efecte pot afecta activitatea agricolă și pot ridica probleme de testare și certificare pentru exporturile viitoare.

Una dintre recomandările principale este crearea unui protocol național pentru sănătatea solului și evaluarea contaminării. Raportul propune o metodologie standardizată pentru prelevare și analiză, susținută de o bază de date națională în care operatorii acreditați de deminare să transmită informații. Scopul este ca fermierii, autoritățile și partenerii internaționali să poată verifica mai clar siguranța terenurilor și viabilitatea agricolă.

A doua condiție este finanțarea. Raportul arată că agricultura ucraineană are o structură dublă: mari companii agroindustriale integrate în lanțuri globale de export și numeroase ferme familiale sau gospodării rurale care susțin securitatea alimentară internă. Înainte de război, agribusinessul controla puțin peste jumătate din terenul arabil și producea 54,5% din outputul agricol, în timp ce fermele familiale și gospodăriile rurale cultivau 45,5% din teren și produceau 46,1% din producție.

Această structură cere politici diferite pentru actori diferiți. Marile companii au nevoie de acces la capital, modernizare și integrare în lanțuri europene și globale, în timp ce fermele mici au nevoie de instrumente mai simple, consiliere, garanții, scheme de asigurare și sprijin pentru a pregăti proiecte bancabile.

Raportul arată că programul ucrainean „Affordable Loans at 5-7-9%” a acordat peste 100.000 de împrumuturi, în valoare totală de 389 de miliarde de grivne, de la lansarea sa în 2020. Agricultura este cel mai mare beneficiar, cu 46% din împrumuturile programului.

Totuși, sprijinul de urgență nu poate înlocui pe termen lung finanțarea de piață. Raportul susține că Ucraina va trebui să treacă treptat de la credit subvenționat și garanții susținute de donatori la mecanisme compatibile cu piața și cu reglementările europene.

O altă problemă este lipsa proiectelor pregătite pentru finanțare. Deși băncile de dezvoltare și investitorii internaționali sunt interesați de reconstrucția Ucrainei, mulți producători mici și mijlocii nu au capacitatea tehnică de a transforma oportunitățile în planuri de investiții credibile. Raportul cere facilități de pregătire a proiectelor, servicii de consultanță și acceleratoare de investiții, mai ales pentru fermele mici și mijlocii.

Tehnologia este prezentată ca parte a reconstrucției, nu ca etapă separată. Raportul susține că Ucraina ar putea folosi reconstrucția pentru a introduce din start instrumente de agricultură de precizie, irigații bazate pe date, cartografiere susținută de AI, drone pentru detectarea minelor și servicii digitale de consiliere agricolă.

Autorii avertizează însă că digitalizarea poate accentua inegalitățile dacă rămâne accesibilă doar marilor companii. În 2019, penetrarea internetului depășea 74% în orașe, dar era de aproximativ 58% în zonele rurale. În 2024, 69% dintre locuitorii din mediul urban foloseau servicii electronice, față de 57% în mediul rural, iar adopția era foarte redusă în rândul persoanelor de peste 70 de ani.

Această diferență contează în agricultură, deoarece multe ferme sunt gestionate de persoane în vârstă. Raportul cere extinderea conectivității rurale, instruire digitală, consiliere agricolă modernă și modele cooperative prin care micii fermieri să poată împărți accesul la drone, platforme digitale, utilaje și tehnologii de precizie.

Dimensiunea digitală ridică și o problemă de suveranitate. Raportul arată că, în timpul războiului, Ucraina a reușit să mențină servicii publice esențiale prin mutarea serverelor, descentralizarea stocării datelor și parteneriate cu furnizori globali de cloud, precum Microsoft, Amazon Web Services și Google. Aceste soluții au fost eficiente pe termen scurt, dar creează întrebări privind dependența de furnizori străini și controlul asupra datelor publice și economice.

Pentru agricultură, datele devin parte a suveranității. Utilajele moderne colectează informații despre sol, randamente, performanța echipamentelor și practicile de management agricol. Dacă aceste date ajung pe platforme externe, apar întrebări privind proprietatea, stocarea și posibila folosire strategică a acestor seturi de date.

Raportul recomandă crearea unui spațiu național de date agricole, modelat după viitorul Common European Agricultural Data Space al Uniunii Europene. O astfel de infrastructură ar ajuta producătorii ucraineni să se conecteze mai ușor la lanțuri valorice europene, servicii digitale, cercetare și tehnologii agricole bazate pe date.

Infrastructura rămâne o altă vulnerabilitate critică. Până la finalul lui 2025, pagubele totale ale infrastructurii ucrainene erau estimate la 195,1 miliarde de dolari. Transporturile și energia au cele mai mari nevoi de reconstrucție, estimate împreună la 186,9 miliarde de dolari pe zece ani.

Pentru agricultură, atacurile asupra energiei afectează irigațiile, uscarea și depozitarea cerealelor, procesarea alimentară și lanțurile frigorifice. Distrugerea transporturilor complică exporturile, accesul la porturile de la Marea Neagră, fluxurile pe Dunăre, rutele terestre către Uniunea Europeană și livrarea de inputuri precum îngrășăminte și utilaje.

Raportul arată că exporturile agricole ucrainene depind acum de trei rute paralele: coridorul maritim, culoarele terestre ale solidarității și ruta de rezervă prin Dunăre. Înainte de invazia la scară largă, aproximativ 90% din exporturile agricole treceau prin porturile de la Marea Neagră. După reluarea parțială a coridorului maritim, porturile de la Marea Neagră gestionează din nou aproximativ 80% din fluxurile de export agricol.

Culoarele solidarității rămân însă esențiale, reprezentând aproximativ o cincime din exporturi și facilitând în jur de 80% din importurile care intră în Ucraina prin Polonia, România, Ungaria și Slovacia. Porturile dunărene Izmail, Reni și Kiliia au devenit rute de rezervă în timpul blocadei de la Marea Neagră, dar volumele au scăzut cu 46% între 2023 și 2024, după redeschiderea rutelor maritime.

Raportul avertizează că eficiența nu trebuie să elimine redundanța. Marea Neagră este ruta cea mai eficientă, dar rămâne expusă riscurilor de securitate. Dunărea și rutele terestre trebuie menținute ca alternative strategice, pentru ca exporturile agricole să nu depindă de un singur canal vulnerabil la atacuri, costuri de asigurare sau blocaje logistice.

În relația cu Uniunea Europeană, raportul propune o abordare bazată pe complementaritate. Ucraina este un producător major de cereale, oleaginoase, furaje, proteine vegetale și îngrășăminte, domenii care pot întări reziliența agroalimentară europeană și pot reduce dependența UE de importuri din America de Sud și Statele Unite.

În același timp, autorii recunosc presiunile locale create de importurile ucrainene în statele membre vecine. Aceste tensiuni sunt descrise ca geografice și sectoriale, nu ca un conflict general între agricultura ucraineană și cea europeană. Raportul susține că infrastructura mai bună, tranzitul eficient și accesul la piețe globale pot reduce blocajele și distorsiunile în țările de frontieră.

Integrarea europeană nu este prezentată ca punct final, ci ca instrument de modernizare. Alinierea la standardele UE poate ajuta Ucraina să îmbunătățească producția, siguranța alimentară, sustenabilitatea și competitivitatea. Dar raportul avertizează că această aliniere trebuie să fie treptată, predictibilă și diferențiată, pentru a nu exclude fermele mici și medii.

Costurile de conformare cu acquis-ul agricol al UE, inclusiv în producție, siguranță alimentară, sănătate animală și vegetală, bunăstare animală și mediu, ar putea crește costurile de producție cu 10-15%, potrivit estimărilor citate în raport. Fără sprijin tehnic și financiar, aceste costuri ar putea accelera concentrarea sectorului și ar putea afecta gospodăriile rurale.

Concluzia raportului este că redresarea agriculturii ucrainene trebuie tratată ca o transformare, nu doar ca reconstrucție. Ucraina are nevoie de terenuri sigure, finanțare predictibilă, asigurări de risc de război, infrastructură protejată, rute de export redundante, date agricole guvernate după reguli europene și o integrare comercială care să mențină atât accesul la piața UE, cât și rolul global al Ucrainei în securitatea alimentară.

Raportul „From mines to markets, Pathways for Ukraine’s agricultural recovery” a fost elaborat de CEPS pe baza dezbaterilor unei task force privind redresarea agricolă a Ucrainei, cu participarea unor organizații internaționale, bănci de dezvoltare, instituții europene, state membre, reprezentanți ai sectorului privat, ONG-uri și experți. Raportor este Tinatin Akhvlediani, iar raportul a fost realizat în parteneriat cu HALO Trust și Hanns Seidel Stiftung.