Jim O’Neill
Pe măsură ce intrăm în ultimul trimestru al anului 2019 (și al deceniului), indicatorii ciclici indică o încetinire a economiei mondiale pe fondul unor provocări structurale cu extinderi multiple. Există o mulțime de probleme care să nu te lase să dormi noaptea, indiferent că este vorba despre schimbările climatice, rezistența antimicrobiană (AMR), îmbătrânirea societății, sisteme de pensii și sănătate încordate, niveluri masive ale datoriei și un război comercial continuu.
Dar conform vechii zicale, nu ar trebui să lăsăm niciodată o criză să se piardă. Printre țările care resimt cele mai grave efecte ale tensiunilor comerciale la nivel mondial se află Germania, unde factorii de decizie se trezesc în cele din urmă la nevoia țipător de evidentă de creștere a productivității, de stimuli fiscali bazați pe investiții. În mod similar, sub tot haosul cauzat de Brexit, și Regatul Unit privește la opțiunile sale de stimulare fiscală. La fel și China, deoarece caută măsuri care să-i reducă vulnerabilitatea în fața perturbării lanțurilor comerciale și de aprovizionare.
Factorii de decizie din întreaga lume își dau seama că nu este nici înțelept și nici fezabil să se bazeze constant pe băncile centrale pentru sprijinirea politicii economice. În mediul de astăzi al ratelor dobânzilor scăzute – și în unele cazuri negative –, varianta pentru trecerea sarcinii de la politica monetară la cea fiscală este mai evidentă.
La începutul acestei luni, Banca Centrală Europeană a decis să urmărească reduceri ale ratelor dobânzii și o altă rundă de relaxare cantitativă (QE) – o mișcare care a părut să accelereze o soldare a pieței de obligațiuni globale. Totuși, în anunțarea deciziei, președintele BCE, Mario Draghi, a determinat ca un număr din ce în ce mai mare de comentatori să solicite acum mai multe măsuri de politică fiscală.
Draghi a avut dreptate să facă acest lucru. Cu toate acestea, nu putem să nu ne gândim la beneficiile care se așteaptă de la continuarea relaxării, având în vedere că ratele dobânzii ultrascăzute nu au reușit încă să stimuleze investițiile sau cheltuielile consumatorilor. În ceea ce privește QE, revenirea la politicile monetare neconvenționale începute după criza din 2008 se va adăuga doar la problemele sociale și politice care afectează deja democrațiile occidentale. La urma urmei, este bine știut că beneficiile unor astfel de politici se datorează în mare parte gospodăriilor înstărite care au deja dețineri financiare semnificative.
Între timp, datele lunare din China oferă dovezi suplimentare ale unei încetiniri continue, cu o atenuare a exporturilor, ceea ce sugerează clar că războiul comercial cu Statele Unite are un efect negativ. Poate din acest motiv, factorii de decizie chinezi au lăsat-o mai moale cu politica de descurajare a influenței interne (prioritatea anului trecut), pentru a se concentra pe sprijinirea creșterii.
Încetinirea în Germania este la fel de evidentă. Datorită dependenței sale excesive de exporturi, economia germană flirtează cu recesiunea, în ciuda cererii interne ferme (conform standardelor scăzute ale Germaniei).
Am susținut de mult timp că economia Germaniei nu este atât de solidă pe cât pare din punct de vedere structural și că o schimbare în politica sa ar fi fost necesară cu mult timp în urmă. Timp de peste un deceniu, Germania a aderat la un cadru fiscal restrâns și s-a concentrat constant pe reducerea datoriilor guvernamentale. Acum, chiar și decidenții germani recunosc necesitatea unei schimbări. Randamentul obligațiunilor pe zece ani al țării este cu mult sub zero, raportul său datorie / PIB este sub 60%, excedentul contului curent este obscen de ridicat (aproape de 8% din PIB), iar infrastructura sa se deteriorează.
Din 2008, deficitul de cont curent al SUA a scăzut la jumătate, până la 3% din PIB, iar cel al Chinei a scăzut de la 10% din PIB la aproape zero. Cu toate acestea, dezechilibrul extern al Germaniei a continuat să crească, amenințând stabilitatea zonei euro în ansamblu. O expansiune fiscală majoră germană ar putea începe să inverseze această tendință. De asemenea, este probabil că va avea efecte multiplicatoare pozitive pentru investiții și consum privat, creând astfel oportunități de export pentru alți membri din zona euro aflați în dificultate. Mai mult, o schimbare în abordarea politicii fiscale a Germaniei ar putea deschide ușa pentru o destindere a normelor fiscale din zona euro. Guvernele europene trebuie să aibă opțiunea de a urmări un rol mai activ în economie, astfel încât să poată investi în sursele de creștere pe termen lung și să conducă procesul de decarbonizare.
Revenind la Marea Britanie, două probleme dincolo de Brexit merită atenție. În primul rând, Boris Johnson, primul-ministru instalat recent, a susținut deja discursuri majore în nordul Angliei, semnalându-și sprijinul pentru modelul „centru de forță nordică” de dezvoltare vizată din punct de vedere geografic. Cu siguranță, mulți văd în faptul că Johnson a îmbrățișatnordul ca un plan cinic pentru a-și consolida poziția înainte de următoarele alegeri. Dar cu siguranță Johnson și consilierii săi nu sunt atât de îndrăzneți încât să presupună că voturile pot fi cumpărate atât de ușor. În plus, rezolvarea provocărilor structurale pe termen lung ale nordului și stimularea productivității sale sunt chiar mai importante pentru economia Regatului Unit decât relația comercială cu UE – oricât de importantă ar fi aceasta.
În al doilea rând, recenta recenzie a cheltuielilor ministrului de finanțe,SajidJavid, anticipează o schimbare a politicii fiscale în Regatul Unit. Având în vedere ratele scăzute ale dobânzilor și reducerea accentuată a deficitului fiscal în ultimul deceniu, Javid consideră că este momentul să se înceapă rezolvarea nevoilor masive de infrastructură internă ale țării. El a sugerat o nouă regulă fiscală care să facă distincția între nivelurile datoriilor, cu excluderea cheltuielilor pentru investiții. Având în vedere circumstanțele de astăzi, o astfel de regulă ar avea mult sens nu doar pentru Regatul Unit, ci și pentru UE, Germania și multe alte țări.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2019.
